Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Jobul de parinte
  Tulburari de atasament parental  
  Internet sigur pentru copii  
  Memorii de la copilul tau  
  Raul de miscare  
  Meseria de parinte  
  Ce mananca copiii  
  Siguranta copilului in masina  
  Schema de vaccinare  
  Probleme la scaunul de masina  
  Cum alegem incaltamintea copiilor  
  Fluorul si Dintisorii Copilului  
  Ce temperament are copilul tau?  
  Dormind impreuna cu copilul tau  
  Copiii și emoțiile lor negative  
  De ce bebelusii nu ar trebui sa doarma singuri  
  Problemele copilului fara un parinte  
  Animalele de casa cresc imunitatea copiilor  
  Cladeste imunitatea copilului tau  
  Argumentele pro si contra suzetelor  
  5 fraze periculoase  
  10 lucruri sa le spui copilului  
  Toate scuzele  
  Etape de dezvoltare ale vorbitului pe luni  
  Etape cheie in dezvoltarea copilului  
  Bebelusii sunt extraordinari  
  Minciuna, moralitatea si varsta copilului  
  Un copil agresiv! De ce?  
  Tu ce stil parental ai adoptat?  
  Rolurile tatilor in familie  
  Legatura tata - bebelusul  
  Parinti si copii: momentul separatiei  
  Diferenta de varsta dintre frati  
  Scapa-ti copilul de obiceiurile rele!  
  Importanta relatiei cu tata pentru femei  
  Rolurile de sex si gen  
  Rolul tatalui in dezvoltarea psihologica  
  Educatia bazata pe dragoste  
  Copiii si notiunea de bani  
  Comunicarea dintre tata si copil  
  Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive  
  Concediul paternal si influenta acestuia  
  Stadiile dezvoltarii limbajului  
  Obiectivele educatiei antreprenoriale  
  Voi reusi sa fiu o mama buna?  
  Prietenii imaginari ai copiilor  
  Metodele unei educatii antreprenoriale  
  Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil  
  Asa mama... asa fiica!  
  Ascultarea si revolta la varste fragede  
  Tatal si importanta lui in viata sotiei gravide  
  Este copilul influentat de starea mamei?  
  Am nevoie de un model pozitiv!  
  Noi metode de a micsora incapatanarea copiilor  
  Inteligenta emotionala  
  Nevoile de baza ale copilului  
  Copiii crescuti doar de mama  
  Baiatul mamei  
  Cum sa faci fata si carierei si copilului  
  Copiii crescuti de tata  
  Limbajul corpului  
  Si copiii au voie sa greseasca  
  Sfantul Valentin pentru parinti  
  Semne ca aveti un copil supradotat  
  Invata-ti copilul sa isi exprime emotiile  
  Probleme pe termen lung cu copiii adoptati  
  Relatia cu restul rudelor  
  Comunicarea cu un copil adoptat  
  Cand sotul nu vrea copilul  
  Inconstanta in comportament  
  Ce nu vor parintii sa auda  
  10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm  
  De ce femeile sunt marginalizate  
  Ce e bine pentru noi sau pentru ei?  
  Efectele aparitiei unui copil nou  
  O imagine de sine sanatoasa  
  Influenta televizorului asupra copiilor  
  Educa-ti copilul sa vrea mai mult  
  Cum sa te faci inteles de copil  
  Un copil problema  
  Atasamentul parental  
  Crizele de dezvoltare  
  Semne ca bebelusul tau te iubeste  
  Autocontrolul la copii  
  Parintii chinezi  
  Educatia sexuala a copiilor  
  Parintii arabi  
  Intrebarile dificile ale copilului  
  Parintii hispanici  
  Parintii Scandinavi  
  Parintii Africani  
  Parintii Britanici  
  Parintii Australieni  
  Autoritatea parintilor vs educatia copiilor  
  Importanta meselor in familie  
  Copiii platesc pentru greselile parintilor?  
  Parinte sau prieten  
  Obedienta la copii  
  Nu-mi place prietena baiatului  
  Copilul meu fura! Ce sa fac?  
  Talentele vs Alegerea Carierei  
  Se poate modela personalitatea copiilor?  
  Bias-urile cognitive  
  Teoria mintii  
  Stima de sine la copii  
  Autonomia copilului  
  Copil agresor sau victima?  
  Ce facem cand se lovesc copiii?  
  Cum te percepe copilul  
Obedienta la copii

De ce nu ar trebui sa cereti obedienta de la copii - Experimentul din inchisoarea Zimbardo

Obedienta copii

De multe ori, parintii intampina tot felul de probleme in educarea propriilor copii. Temperamentele acestora le dau serios de furca celor care se straduiesc din rasputeri sa contribuie in mod activ la formarea copilului ca om. Terorizati de gandul ca nu vor reusi, ca nu vor putea sa isi disciplineze copiii, parintii se lupta zilnic recurgand la fel si fel de trucuri pentru a invinge in confruntarea cu un copil obraznic, cel devenit un real factor de stres, atat pentru familie, cat si pentru celelalte persoane cu care acesta intra in contact, oricat de evitat ar fi ajuns cel mic sa fie de anumite cercuri constiente de purtarea odraslei neascultatoare. („Invata-ti copilul sa interactioneze cu adultii”)

Parinti adusi in pragul disperarii de copilul lor neascultator

Este foarte solicitant sa ai de-a face cu un copil razgaiat, care nu are limite, care nu respecta nicio regula, mai ales atunci cand el locuieste sub acelasi acoperis cu tine, fiind chiar propriul copil. Intrunirile organizate sub forma consiliului de familie se dovedesc a fi inutile, caci orice noua tehnica ati adopta impreuna, ca parinti, se pare ca da gres, nereusind a ii face fata celui mic. El a ajuns de-a dreptul stapanul casei, caci nu mai poate fi tinut in frau de nimeni, nici chiar de catre persoana care e considerata autoritatea suprema in casa, ce se presupune ca are un cuvant greu de spus in educatia celui mic. Pana sa realizati, v-ati trezit cu un mic tiran care va controleaza vietile si care va tine noptile nedormiti in incercarea de a gasi o solutie optima prin care sa il readuceti la stadiul de asa-zisa normalitate, in care sa va puteti cu totii bucura de calitatea vietii petrecute in familie, fara urlete, dat din maini si din picioare si tavalit pe jos din partea copilului, cel vesnic nemultumit de ceea ce va straduiti sa ii oferiti numai pentru a face pace cu el, in speranta de a se mai cuminti putin.

Desi uneori te scoate din minti si te face sa reactionezi in moduri de care nu te-ai fi crezut vreodata capabil, trebuie sa ai in vedere ca educarea copilului nu e asemanatoare cu dresajul unui animal de companie. Desi ambii trebuie sa fie constienti de cine e „la conducere”, copilului nu-i poti porunci sa execute ce ii pretinzi tu si sa te astepti ca acesta in secunda 2 sa si faca. Pe copil trebuie sa il inviti la o discutie serioasa, sa ii explici de ce ai pretentii de la el si din ce cauza comportamentul sau este inadecvat, intolerat nu doar de familie, ci si de intreaga societatea, grupul mare din care, mai tarziu, va fi nevoit sa faca parte. Copilul tau trebuie sa ajunga in urma dezbaterilor cu tine sa inteleaga cu adevarat ca ceea ce face el nu este bine, nu este general acceptat si ca asta ar putea sa il afecteze daca el continua sa se comporte asa, reusind astfel sa indeparteze de langa el toate persoanele care tin dezinteresat la el. De preferat e sa il castigi pe copil de partea ta, sa ii lasi impresia ca ceea ce face e pentru ca asa e benefic pentru el, deci ca e in folosul sau personal, nu sa-l faci sa traiasca cu gandul ca e controlat de catre tine. („Violenta verbala e tot violenta!”)

Cele mai comune atitudini ale copiilor neascultatori

Indiferent de cate ori ti-ai ruga copilul sa tina cont de sfaturile tale, el face taman invers, stiind ca acest lucru te va deranja. In mod constient, el va trece peste cuvantul tau si peste tot ceea ce te-ai strofocat a-l invata. Nu e vorba neaparat de rea-intentie, ci de placerea sadica ce o resimte cel mic cand te vede innebunit de-a dreptul pentru faptul ca nu mai vezi nici o sansa de ameliorare a comportamentului sau.

In societate te va face de asemenea de rusine, mizand pe faptul ca lui nu i se va imputa nimic, fiind considerat si asa prea mic pentru a intelege consecinta purtarii sale. Tot tu, parintele, vei fi pus la zid, contamnat si judecat de faptul ca n-ai fost capabil/a sa iti cresti copilul asa cum ar fi trebuit.

La scoala, profesorii se vor plange ca nu ii asculta, ca instiga restul clasei la un comportament neadecvat si de cele mai multe ori astfel de copii refuza sa invete, sa faca ceva productiv in orele petrecute in cadrul institutiei scolare, desi nu duc lipsa de minte, avand un coficient de inteligenta cel putin mediu. („Probleme la invatatura si rezolvarea lor”)

In relationarea sa cu fratii sau cu ceilalti copii, se va arata a fi din nou un mic tiran, profitand de pe urma tuturor partenerilor de joaca. Daca pana in prezent ati primit reclamatii de la alti parinti ai copiilor cu care se presupune ca fiul/fiica dvs. este prieten/a, fiti siguri ca vi s-a confirmat cu aceasta ocazie faptul ca nu doar fata de dvs. ca parinti nu are respect, dar nici fata de celelalte persoane cu care in mod ocazional e nevoit sa convietuiasca si sa interactioneze. („Un copil agresiv! De ce?”)

Uneori, ajungi sa fii considerata o peroana care prea exagereaza, care are pretentii mult prea ridicate de la propriul copil din cauza faptului ca nimeni care nu traieste cu el nu te crede. De ce? Pentru ca cel mic este un maestru al disimularii, stiind cand sa pozeze in copilul perfect, preferand rolul de victima, astfel incat el sa fie compatimit pentru situatia de a avea un parinte cu asemenea purtari dictatoriale ca tine, cel ce apari in ochii privitorilor inselati drept un parinte care doar comanda toata ziua, fara a-l lua-n seama pe cel mic. („Tu ce stil parental ai adoptat?”)

Experimentul din inchisoarea Zimbardo

Psihologul Philip Zimbardo a pus la cale un experiment (Experimentul Stanford) care se presupune a fi finantat cu banii Guvernului american prin care se studiau anumite comportamente ale voluntarilor ce s-au oferit in schimbul unei sume importante de bani de a fi incarcerati, traind in conditiile unei adevarate inchisori, ca totul sa para cat mai real si rezultatele experimentului sa fie autentice. O parte dintre participanti au fost repartizati in rolul de detinuti, altii in cel de gardieni.

Asa cum s-a preconizat, marea majoritatea gardienilor au abuzat in mod instinctiv de pozitia care le-a adus putere, supunandu-i pe asa-zisii detinuti la tot felul de probe umilitoare, sfarsindu-se prin recurgerea la fapte de violente de partea ambelor tabere. La polul opus, detinutii au dezvoltat puternice traume emotionale, terorizati de conflictele cu gardienii si de umilintele la care erau supusi.

Da-le oamenilor puterea si atunci iti vor arata cine sunt cu adevarat. Cam asta a concluzionat psihologul care a urmarit indeaproape „experimentul Zimbardo”, oripilat de faptul ca, desi se astepta la abuzuri din partea celor considerati „la putere”, acestia s-au manifestat intr-un numar mult prea mare, in vreme ce cobaii lor, falsii detinuti, voluntari ai experimentului, nu au avut intr-o prima faza alta optiune decat sa se supuna, sa devina obiedienti, din frica de a nu mai fi batuti de catre gardieni, iar nu pentru ca ar fi avut ei asa o atitudine umila si ascultatoare fata de primii.

De ce nu ar trebui parintii sa ceara obedienta de la copii

Ca parinte, nu ai siguranta ca faci ce e mai bine, mai potrivit pentru copilul tau. Poti sa speri asta, dar nimeni nu-ti poate garanta ca faci alegerile corecte in numele copilului tau. Oricat de bine intentionat/a ai fi, tot poti sa gresesti, sa-ti ratezi scopul si sa te trezesti la final ca ai facut o greseala monumentala, desi nu-ti doreai decat sa obtii exact contrariul. („Mami stie, intotdeauna, mai bine decat toti”)

Nu te nasti cu diploma de parinte, ci obtii aceasta „calificare” in timp, pe parcursul experientelor alaturi de copilul tau si de noul stil de viata pe care ai fost nevoit/a sa il adopti odata cu intrarea micutului in familia ta. Chiar si tu, adultul experimentat, in unele cazuri poti fi luat prin surprindere, nepregatit dovedindu-te a fi fata in fata cu provocarile vietii de parinte. Nu poti sa te invinovatesti si nici sa te condamni pentru orice nesansa in care soarta ti s-a aratat a fi potrivnica, dar nici nu poti sa te complaci in aceasta situatie cu gandul ca oricum si alti parinti gresesc, ca nu esti tu cel mai rau si ca in mod inevitabil ceva, ceva tot se va alege si de copilul pe care il ai in grija, sperand ca, atunci cand va creste, va realiza de unul singur ca ce face nu e bine si ca se impune o schimbare radicala de comportament si de atitudine din partea sa.

Mai inainte de toate, suntem oameni, asadar suntem sortiti (si) greselilor. La fel ca in experimentul anterior descris, in viata, fortele coercitive ale statului sunt puse in aceasta functie tocmai pentru a ne corija apucaturile si a ne indruma pe calea cea dreapta, dorita de catre Justitie. Oameni mari fiind, mai gresim si noi, in acelasi mod ca detinutii din Zimbardo, deci nu e cazul sa fim atat de aspri cu proprii copii (precum gardienii din experimentul psihologului Zimbardo, desi pare dur spus la prima citire), caci nu doar ei sunt cei neobedienti, noi fiind la fel de neascultatori, desi cunoastem prea bine legile si constientizam care ar fi ulterioarele implicatii ale atitudinii noastre sfidatoare la adresa organelor de ordine si a normelor juridice pe care acestia le aplica.

La fel ca actorul principal din filmul „The Experiment”, ecranizat dupa experimentul din inchisoarea Stanford („Experimentul Zimbardo”), simtindu-te constrans, ajungand la concluzia ca nu are niciun rost sa te revolti, sa fii eternul razvratit contra sistemului, constati intr-un mod neplacut, pe propria-ti piele, ca trebuie sa te supui, sa faci ceea ce se asteapta de la tine. In acest mod, toata libertatea de exprimare si de gandire iti este anihilata, comportamentul tau manifestandu-se dupa un set de reguli prestabilite, tipare impuse de catre societate si de catre statul in care ne desfasuram activitatea. La fel se intampla si cu copiii carora li se pretinde a fi obedienti intru totul, parintele fiind practic cel care ii ordona ce si cum sa faca, cel mic neamaivand la dispozitie liberul arbitru, orice urma de initiativa ce ar veni din partea sa fiind anihilata din start. („Tu ce stil parental ai adoptat?”)

Impune-ti autoritatea in fata copilului, fa-te respectat/a, dar ai grija sa nu abuzezi de puterea pe care ti-o confera statutul de parinte. Nu e de dorit sa iti suprimi copilul, la fel nici avantul cu care porneste el in viata si considera de cuviinta a se exprima. Nimeni nu isi doreste un parinte cu apucaturi dictatoriale, la fel cum nici un parinte nu izbucneste in lacrimi de fericire atunci cand este sfidat intr-un mod revoltator, pe fata, de catre copilul sau. Astfel, trebuie sa se ajunga la un comptromis, acord amiabil din care ambele parti sa iasa in castig: parintele sa fie ascultat, copilul sa fie lasat sa se desfasoare, atata timp cat asta nu nesocoteste autoritatea parinteasca. Mai bine sa va confruntati cu un comportament vulcanic al copilului, decat sa va vedeti nevoiti ca parinti sa incercati sa deslusiti adevarata personalitate a copilului introvertit, cel caruia ii e frica sa se manifeste asa cum simte el cu adevarat in intimitatea gandurilor lui. („Timiditatea la copii: copil timid sau copil introvertit?”)