Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole utile parinti
  Gateste sanatos  
  Bio Organic Eco  
  Sindromul bebelusului scuturat  
  Drogurile sau Moartea Alba  
  Parintele, un Exemplu de Urmat  
  Pregatirea pentru gradinita  
  Tatal Bebelusului Tau  
  Nu vei auzi de la copilul tau  
  Intrebari interviu bona  
  Ochelarili de Soare pentru Copii  
  Deshidratarea si insolatiile  
  Divortul pentru copii  
  Aerul conditionat si sanatatea copiiilor  
  Bebelusul tau si soarele  
  Muzica in viata adolescentului  
  Mituri despre somnul copiiilor  
  Obezitatea la copii  
  Depresia la copii  
  Cosmarurile  
  Spaimele din timpul noptii  
  Mituri si realitati despre vedere  
  Erectiile in cazul bebelusilor  
  Relatia dintre tatal vitreg si copil  
  Cum cream cooperarea la copii  
  Despre medicul tau pediatru  
  Cele 7 principii de baza ale bunelor maniere  
  Logica in perioada prescolara si scolara  
  Otraviri accidentale la copii  
  25 De Maniere obligatorii pana la 9 ani  
  7 sfaturi pentru o educatie financiara  
  Sa nu spui unei gravide  
  Frica de dentist  
  Importanta micului dejun  
  Afectiuneaa in fata copiilor  
  Psihologia cadourilor  
  Copiii agresivi (batausii)  
  Interpretarera desenelor copiilor  
  De ce nu ne amintim copilaria timpurie?  
  Frica de esec  
  Ce inseamna suficienta atentie pentru un copil?  
  Rolul terapiei de cuplu  
  Pericolele perfectionismului  
  Privarea afectiva  
  Cum gasim bona perfecta?  
  Mami stie cel mai bine  
  Asta numesc ei dans?!  
  Importanta tinerii unui jurnal  
  Ceasul biologic al unei femei  
  Adevarul, frumusetea si bunatatea in era digitala  
  Sportul si copiii  
  Perioade critice in viata copiilor  
  Totul despre stres  
  Consumul de droguri al parintilor  
  Yoga, pentru copii si adulti  
  Feng Shui  
  Alcoolismul si paternitatea  
  Bioritmul sau Ritmul Circadian  
  Fuga de acasa  
  Energia pozitiva  
  Fetitele si machiajul  
  Autocontrolul la adulti  
  Siguranta bebelusului in casa  
  Cum isi manifesta copiii afectiunea  
  Copilul care fura  
  Efectele violentei din filme  
  Un copil prea ambitios?  
  Empatia – diferente de varsta si gen  
  Copiii si bandele  
  Cand si cum spunem „NU” copilului?!  
  Interactionarea copil adult  
  Mecanisme de aparare la copii  
  Poate fi creativitatea antrenata?  
  Nume bune vs nume rele  
  Ce trebuie sa stim espre droguri?  
  Termometru clasic vs digital  
  Fata mea e insarcinata, ce fac?  
  Moartea animalului de companie  
  Protestele cand trebuie sa doarma  
  Genetica si riscul de divortul  
  Fiul meu este homosexual!  
Cum isi manifesta copiii afectiunea

Cum isi manifesta copiii afectiunea?

Mama cu copiii

In articolul „Semne ca bebelusul tau te iubeste”, spuneam ca iubirea este „lineara” si ca cei mici nu sunt datori sa ne placa. Totusi, ca in oricare alta relatie interpersonala, care se bazeaza pe apropierea si dependenta dintre oameni, mai devreme sau mai tarziu copilul isi va arata afectiunea fata de parintii sai.

In acest articol ne vom concentra asupra diferentelor de manifestare a afectiunii, intre baietei si fetite, si vom incerca sa identificam modalitatile prin care se intampla acest lucru chiar si in cazul introvertitilor. („Timiditatea la copii: copil timid sau copil introvertit?”). De asemeni, vom acorda atentie si unui subiect strans legat de afectiune – gelozia copiilor.

Fetele ofera mai multa afectiune si ajutor parintilor decat baietii

Desi nu credem ca era nevoie si de un studiu care sa ne confirme acest lucru, s-a aratat ca fetele, in special la varsta adolescentei, isi arata mult mai mult afectiunea fata de parinti decat baietii, si ii ajuta pe acestia mai mult. In plus, in acelasi studiu s-a aratat ca mamele au parte de mult mai multa exprimare a emotiilor pe care le simt copiii, decat tatii.

Intr-un alt studiu s-a aratat ca atat fetele cat si baietii arata din ce in ce mai putina afectiune pe masura ce inainteaza in varsta, fapt natural datorita evolutiei, asa cum stim si din articolul „Parinti si copii: momentul separatiei”.

Aceasta afectiune este cu atat mai mare cu cat parintii isi manifesta, la randul lor, afectiunea fata de copii. Pe masura ce parintii sunt mai calzi si isi sprijina mai mult copiii in alegerile facute, cei mici devin din ce in ce mai apropiati fata de ei, aratandu-le, la randul lor, dragostea pe care le-o poarta si raspunzandu-le in oglinda.

Parintii isi invata copiii felul cum sa isi manifeste afectiunea

In articolul „Dezvoltarea rolului sexual si a conceptului de gen”, am spus ca felul in care se manifesta un baiat si o fetita este impus de catre parinti si societate, in general. Tot acolo am explicat si ca acest lucru se intampla din dorinta de a fi acceptati de catre ceilalti. Lucrurile nu stau altfel nici in cazul afectivitatii, parintii fiind cei care isi invata copiii cum sa se manifeste, prin propriul comportament.

In general, parintii de baieti sunt mai reticenti in manifestarea sentimentelor fata de ei, pastrand norma sociala conform careia masculinitatea este definita prin suprimarea emotiilor, o tendinta de fatada „dura”. In acelasi timp, fetitele sunt incurajate inca de mici sa isi exprime emotiile, sa impartaseasca parintilor toate doleantele si sa le ceara ajutorul in rezolvarea acestora.

Tragand linie, aceste norme sociale sunt singurele care fac diferenta in manifestarea afectiunii in cazul baietilor si al fetelor. In societatea contemporana, este considerat mai „normal” ca femeile sa ofere si sa primeasca afectiune in contextul familial, fata de baieti. De asemeni, fetele primesc si ofera mai mult ajutor fizic si suport moral in actiunile lor, tot din aceleasi motive.

Calitatea relatiei dintre parinti si copii influenteaza afectiunea

Atunci cand vedeti un aprinte si un copil foarte apropiati, puteti sti cu siguranta ca exista si afectiune manifestata foarte des in relatia lor. Relatiile dintre parinti si cei mici functioneaza dupa acelasi principiu ca oricare alta relatie sociala: cu cat disponibilitatea emotionala este mai mare, cu atat cei doi sunt mai apropiati si cu atat mai multa afectiune este manifestata.

In cazul adolescentilor, cu cat parintii le arata mai mult sprijin si se arata mai calzi fata de ei, cu atat si ei sunt mai dispusi sa fie afectivi. Adeseori, insa, speriati de teribilismul specific acestei varste si de „foamea” de experiente noi care apare, („Parinti si copii: momentul separatiei”), parintii incearca sa fie din ce in ce mai autoritari. („Tu ce stil parental ai adoptat?”) Acesta este si motivul pentru care, in multe familii, varsta adolescentei este si momentul in care apare o distanta emotionala intre membrii ei. Totusi, asa cum adeseori am mentionat in articolele noastre, acesta este un proces normal al dezvoltarii, iar adolescentul ar trebui sa fie lasat sa experimenteze tot ceea ce doreste, in timp ce parintii sa fie pregatiti sa il „prinda” daca este pe punctul de a cadea.

Cea mai buna metoda pentru parinti sa isi incurajeze copiii sa fie mai afectivi si sa ii ajute mai mult este prin dezvoltarea unei relatii apropiate, de prietenie, cu ei. Adolescentii raspund pozitiv atunci cand se simt conectati psihologic cu parintii lor, simtind ca primesc suport moral din partea acestora.

Adeseori, insa, parintii isi concentreaza atentia asupra comportamentelor negative pe care le fac copiii. Daca s-ar concentra, insa, mai mult pe faptele negative, rezultatele celor mici ar fi altele („Efectul Pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele”).

Genul parintelui conteaza

In studiul intreprins de catre Floyd, in 1997, s-a aratat ca femeile se percep a fi mai afective decat barbatii. Interesant, totusi, e ca acest studiu a aratat ca, in afara de invatarea sociala („Tipuri de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”), nu exista alte motive pentru care sa fie diferente de manifestare a afectiunii intre baieti si femei. Cea mai semnificativa diferenta apare la nivelul perceptiei fiecaruia.

Totusi, s-a aratat ca manifestarea comportamentului afectiv difera, daca este vorba de diade sexuale. In 1978, Noller a facut un studiu in care a observat interactiunea dintre 87 de cupluri de parinti si copiii lor, cu varste cuprinse intre 3 si 5 ani. Dupa ce le-a inregistrat toate gesturile afective manifestate, aceasta a ajuns la concluzia ca perechile tata – fiica erau, in mod semnificativ, mai afective decat perechile tata – fiu, chiar daca tatii isi doresc, adeseori, un fiu. („De ce barbatii isi doresc de obicei un fiu si nu o fiica”). De asemeni, perechile mama – copil erau mai pline de afectivitate decat cele tata – copil.

In 1991, Shuntich si Shapiro au descoperit ca diadele barbat – barbat erau mai lipsite de exprimarea afectivitatii decat cele de tipul femeie – femeie sau femeie – barbat, acestea doua, din urma, neavand diferente intre ele.

Tragand linie si analizand putin aceste studii, putem spune, cu siguranta, ca manifestarea afectivitatii copiilor tine, foarte mult, de sexul sau si cel al parintelui.

De ce unii copii au probleme in a isi manifesta afectiunea?

Exista si copii care au probleme in a isi manifesta afectiunea, indiferent de gen, asa cum am discutat si in articolul „Timiditatea la copii: copil timid sau copil introvertit?”. Exista multe teorii care vor sa explice aceste probleme de manifestare ale afectiunii. Studiile medicale se concentreaza asupra grupurilor de copii cu probleme grave, care ii impiedica sa faca acest lucru, asa cum sunt cei care au autism, insa, o problema semnificativa cu aceste studii si teorii este ca lipsa manifestarii afectiunii este, in sine, foarte greu de definit.

Afectiunea este privita diferit de catre fiecare om in parte. O persoana poate considera statul in brate ca si iubire, in timp ce alta se poate simti stresata de acest lucru („Cum ne afecteaza stresul”). In acelasi timp, altii pot considera afectiune o simpla privire, in timp ce unii asteapta un „Te iubesc” zilnic. Definitiile diferite pentru afectiune, pe care le avem cu totii, fac din explicarea lipsei afectiunii o adevarata provocare, daca este sa o definim.

Atunci cand crestem, cantitatea de afectiune pe care o oferim celorlalti este determinata de cantitatea de afectiune pe care am primit-o in copilarie, conform unor teorii. Insa, si la varstele mici, manifestarea afectiunii se explica prin acelasi fel: cu cat mai multa primim, cu atat mai multa oferim. De aceea, daca fiul sau fiica dumneavoastra are probleme in a isi manifesta afectiunea, poate ca cea mai buna miscare ar fi sa va intrebati daca dumneavoastra oferiti suficienta si daca nu, cumva, in cazul dumneavoastra ar trebui sa apara o schimbare.

In cultura vestica, in special, exista o diferenta clara intre manifestarea afectiunii in functie de gen, asa cum am aratat si in randurile de mai sus. Chiar daca noi consideram ca am depasit aceste norme, in care se asteapta de la baieti sa fie „tari” si de la fete sa fie „emotive”, studiile, din pacate, nu mint, aratandu-ne ca ele inca exista, la o mare proportie din populatie.

Mai simplu, unii copii sunt pur si simplu mai putin obisnuiti cu afectiunea decat alti copii. Parintii isi pot iubi copiii, insa sa aiba, la randul lor, probleme in a isi manifesta aceste emotii. Asta nu inseamna ca ei isi iubesc copiii mai putin decat alti parinti, ci ca, simplu, au un mod diferit de a se manifesta.

Se poate „repara” o astfel de problema? In Romania, psihologia a inceput sa capete din ce in ce mai mult teren („Familia ca sistem - rolul terapiei de cuplu”), iar un specialist va poate ajuta sa identificati cauzele corecte si sa gasiti solutii, desi, la inceput, va poate parea aceasta actiune ca fiind una lipsita de naturalete si fortata. Totusi, aceasta poate fi o rezolvare optima si singura modalitate prin care poate fi evitata aparitia unor frustrari la nivelul celorlalti membri ai familiei, dar si a viitorului adult.