Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Nasterea in apa - beneficiile acesteia

Nasterea in apa - beneficiile acesteia

Nasterea in apa

Cand ar trebui mama sa intre in bazinul cu apa?

Multe spitale folosesc regula de "5 centimetri" - permite introducerea in apa doar a mamelor care au travaliul activ si care au dilatarea de 5 centimetri. Existe date fiziologice care accepta aceasta regula, insa fiecare situatie trebuie intai sa fie examinata, ca mai apoi sa se dea vredictul. Unele dintre mame sustin ca introducerea in apa este benefica inca de la travaliul timpuriu, deoarece are un efect calmant si, astfel, se poate determina daca travaliul chiar a inceput. Daca este folosita prea devreme, apa are un efect de incetinire sau de oprire a travaliului. Pe de alta parte, in cazul in care contractiile sunt puternice si regulate, insotite de o usoara dilatare sau chiar deloc, baia poate reprezenta modalitatea de relaxare prin intermediul careia se va facilita procesul de dilatare. S-a sugerat ca baia sa fie folosita ca un "test cu apa" pentru cel putin o ora si sa se acorde mamei dreptul de a stabili cat de eficienta este. De cele mai multe ori, femeile spun ca daca intra in apa prea devreme contractiile se raresc si devin mai putin eficiente, iar medicii le cer sa iasa din apa. De asemeni, moasele sustin ca femeile pot intra in apa daca au dilatatia de 1 cm, pentru a putea finaliza procesul de dilatare in primele doua ore de la scufundare.

Imersia completa pare a fi un factor cheie. In cazul in care cada sau piscina nu este suficient de adanca, apa trebuie sa ajunga cel putin pana deasupra sanilor si sa acopere burta complet, altfel, beneficiile baii pot fi mai putin remarcabile. Apa calda va oferi senzatia de confort, iar mama se va bucura sa fie pozitie verticala fara sa fie anesteziata, cu toate ca imersia completa provoaca anumite reactii fiziologice. Cea mai notabila reactie este redistributia volumului de sange, fapt ce stimuleaza eliberarea de oxitocina si de vasopresina. De asemenea, nivelul de oxitocina poate fi crescut de vasopresina. Diminuarea imediata a durerii datorita intrarii in apa este un aspect suficient de notabil. La asta ma refer atunci cand spun "efectul ahh". Zambetul, sunetul si pacea interioara pe care mamele o afiseaza sunt inconfundabile. Unele moase care sustin ca nu exista niciun progres al dilatatiei deoarece mamele nu trec printr-o situatie de discomfort sunt, de cele mai multe ori, surprinse sa constate in prima ora de la intrarea in apa ca dilatarea s-a produs intr-un mod foarte rapid. Atunci cand o femeie intra in travaliu, se va monitoriza, inainte de a intra in baie, intensitatea durerilor pe o scara de la 1 la 10. Atunci cand durerea resimtita depaseste nivelul 6, situatia este favorabila pentru a intra in apa. Apoi, dupa jumatate de ora, se mai face o noua evaluare. Mama va experimenta mai multe reactii decat cele provocate de imersia in apa. Cele mai multe dintre femei se simt in siguranta atunci cand se afla in apa.

Apa creeaza o minunata bariera cu lumea exterioara. Acest loc devine cuibul personal, pestera ei, propriul sau "uter cu vedere". Daca piscina este suficient de larga, in apa poate intra si partenerul sau sotul pacientei. In acest fel, bazinul devine un loc intim pentru amandoi, un loc in care cei doi experimenteaza impreuna travaliul si nasterea. De asemenea, daca asistenta sau medicul vrea sa faca un examen vaginal in timp ce mama este inca in apa, aceasta poate sa refuze mult mai usor. Mobilitatea ii permite sa se deplaseze foarte usor de la un capat al bazinului la celalalt. Examenul vaginal poate fi facut foarte usor in apa, insa trebuie sa se tina cont de precautiile universale, adica trebuie ca examinatorul sa poarte manusi chirurgicale lungi.

Controlul pe care femeile il castiga, prin faptul ca sunt capabile sa se deplaseze liber in apa le poate ajuta sa isi evalueze singure progresul, adica sa simta mai intens misarile copilului sau sa fie capabile de a-si face singure un examen intern. Femeile sustin ca apa intensifica leagatura cu copilul si, in acelasi timp, diminueaza durerile. Ele isi pot simti copilul miscandu-se, coborand si impingand in canalul de nastere. Moasa devine un observator activ, iar mama isi asuma nasterea intr-un mod mai responsabil si obtine o mai mare mobilitate in apa. Din mai multe motive, incluzand reducerea riscului de infectie la mama, cadrele medicale propun o nastere fara implicarea mainilor. Apa ofera sprijinul necesar perineului. Aceasta abordare "atingere-minima" ofera mamei un sentiment mai puternic de control asupra nasterii copilului.

Traumele perineului sunt raportate in unele studii ca fiind adesea putin severe, cu un mai mare impact asupra zonelor, dar cam de aceeasi frecventa ca si rupturile de nastere in sau in afara apei. Unul dintre beneficiile nasterii in apa este faptul ca rata epiziotomiei, conform literaturii de specialitate, este zero. Combinatia dintre pozitia verticala, beneficiile unei pozitii fizice favorabile pentru a se naste copilul, libertatea de control fara sa fie nevoie sa i se spuna ca trebuie sa impinga atunci cand corpul ei nu este inca pregatit pentru asta, toate contribuie la obtinerea unor rezultate perineale foarte bune.

Moasele au o influenta puternica asupra rezultatului unei nasteri, de la a oferi indicatii, pana la controla pontentialele complicatii. In situatia unei nasteri in apa, exista un fenomen interesant care merita sa fie discutat. Atunci cand o mama trece prin travaliu fara sa fie deranjata, ea isi va gasi locul potrivit si momentul potrivit unde si cand sa nasca, fie ca locul va fi podeaua din baie, sub pian, pe pat sau in cada. In cazul in care cei care asista sunt doar observatori, copilul se va naste indiferent de loc. Insa, daca o mama a luat decizia de a naste in apa, intre timp pregatindu-se toate detaliile, poate moasa influenta mama prin faptul ca ii reaminteste ca stadiul al doilea se apropie si sa o atentioneze daca vrea sa intre inapoi in apa pentru ca deja se afla la mijlocul stadiului al doilea al travaliului? Observand statisticile internationale legate de asistenta medicala si de medici, este greu sa nu observam diferenta de la practica la practica. Acele moase care raporteaza un procent de 80 - 90% de nasteri in apa, fie dispun de facilitatile unui centru de nastere in apa, unde bazinele necesare sunt usor accesibile, fie le cer clientelor sa isi inchirieze propria piscina portabila in care sa nasca. Atunci cand mama se afla in mijlocul reactiilor subconstiente ale nasterii si cineva ii spune ca apa este pregatita, aceasta va merge imediat sa se scufunde in apa chiar daca se afla la stadiul de impingere a copilului in exterior. Ocazional aceasta va sustine ca nimeni si nimic nu o poate misca din locul in are se afla.

O ezitare a moasei sau a medicului de a folosi apa pentru procesul de nastere poate fi resimtita si de mama si, de obicei, aceasta renunta la idee doar pentru a-l face pe supraveghetor sa se simta mai confortabil, in loc sa isi urmeze instinctele si sa continue sa stea in apa. Multe dintre femei parasesc piscina, deoarece nu vor sa le creeze probleme moaselor pin faptul ca insista cu nasterea in apa. De asemenea, de foarte multe ori, cadrele medicale care asista la nastere sfatuiesc mamele sa iasa din apa deoarece protocolul pentru nastere nu a fost stabilit sau pentru ca specialistul nu se simte confortabil cu aceasta metoda. Decizia de a naste in apa ar trebui sa fie lasata in totalitate la latitudinea mamei, insa aceasta trebuie sa fie bazata pe sfaturile medicului si pe evaluarea starii de sanatate a fatului. Mama care se prezinta la spital inainte de nastere si sustine insistent ca ea va naste in apa indiferent de ce s-ar intampla, de obicei, sfarseste prin a naste oriunde in afara de piscina de nastere. Este important ca mamele sa fie sfatuite sa se gandeasca bine la motivele pentru care isi doresc o nastere in apa. Daca ele iau aceasta decizie doar pentru a evita durerea, inseamna ca este o problema serioasa iar situatia trebuie sa fie tratata din mai multe puncte de vedere. Daca pacienta deja a trecut printr-o nastere, stie la ce trebuie sa se astepte si cauta o experienta mai buna, atunci ea va dori sa nasca in apa pentru a putea beneficia de un mai mare control si de a vedea cum se va simti pe timpul nasterii. Flexibilitatea este un aspect cerut in nastere, dar mai ales in situatia femeilor care vor sa nasca in apa. Ocazional, se intampla ca mama sa nasca in apa pentru ca tatal vrea ca bebelusul sa fie nascut in apa si nu in alt loc, fara sa ia in considerare si dorinta mamei. De obicei totul decurge normal, insa se poate intampla ca astfel de decizii sa influenteze rezultatele travaliului.

Protocoalele pentru nasterea in apa difera de la un loc la altul, insa, pe masura ce a aparut experienta nasterii in apa, am ajuns la concluzia ca urmatoarele argumente pentru care li se cere femeilor sa paraseasca bazinul cu apa inainte de nastere nu mai sunt atat de solide si de intemeiate.

Meconiul obisnuia sa insemne ca a sosit momentul in care mama trebuie sa paraseasca piscina de nastere pentru a naste copilul in pat si pentru a facilita imediata aspiratie a meconiului. Acest argument a inceput sa nu mai fie atat de intemeiat, deoarece s-a observat ca meconiul poate fi spalat de pe fata copilului sau poate iesi din nari sau gura in timp ce acesta se afla inca sub apa. Aspiratia meconiului se mai poate realiza inca din momentul in care copilul se afla in bratele mamei.

Cordonul ombilical strans era un motiv pentru care i se cerea mamei sa iasa din apa atunci cand naste. In acest fel, specialistul poate sa taie cordonul ombilical si apoi sa ridice copilul. In prezent, practica universala sugereaza ca nu trebuie sa i se mai acorde o importanta atat de mare cordonului ombilical, cu exceptia cazului in care stadiul al doilea al travaliului a fost foarte scurt si exista pericolul de aparitie al unei comprimari a cordonului. Nu trebuie sa se incerce prinderea si taierea cordonului ombilical. Este uimitor sa privesti un copil in piscina care isi desface singur cordonul ombilical.

Pozitia Breech a reprezentat, cu siguranta, motivul unei nasteri controlate sau chiar a unei operatii de cezariana automata. Cu toate acestea, exista specialisti in intreaga lume care sustin ca bebelusul se afla mai in siguranta daca este nascut in apa.

Dislocatia umarului este considerata o urgenta obstetrica de catre majoritatea specialistilor. Protocolul nasterii in apa cere mamei sa paraseasca apa daca aceasta anticipeaza nasterea unui copil mare. In prezent, exista un numar mare de afirmatii care sustin ca distocia umarului poate fi usor controlata in piscina. Moasa canadiana Gloria Lemay a scris o lucrare despre cum sa se actioneze in cazul unei situatii de dislocare a umarului in apa. S-a ajuns la concluzia ca umerii stransi apar atunci cand specialistii sau mama incearca sa aduca bebelusul in exterior inainte ca acesta sa se fi rotit complet. Schimbarile de pozitie din apa au o influenta mai mare, iar mama continua sa ramana calma si sa nu intre in panica. O mutare rapida a mainilor sau a genunchilor sau chiar ridicarea unui picior pe marginea piscinii in cazul in care umerii sunt foarte compacti poate ajuta la manevrarea copilului.