Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Nasterea in apa - beneficiile acesteia

Nasterea in apa - beneficiile acesteia

Nasterea in apa

Ultimul factor inhibator important este "reflexul de scufundare" si graviteaza in jurul laringelui. Toata suprafata laringelui este acoperita cu papile gustative si receptori chimici. Laringele are de cinci ori mai multe papile gustative fata de numarul celor care se gasesc pe suprafata limbii. Asadar, atunci cand o solutie interactioneaza cu laringele, trecand de acesta, papilele gustative incep sa ghiceasca despre ce fel de substanta este vorba, iar glota se inchide automat pentru ca solutia sa fie inghitita si nu inhalata. Natura a inzestrat bebelusii cu acest reflex autonom, prezent in cazul alaptarii, si persista pana in jurul varstei de sase ani, atunci cand dispare in mod misterios. Nou-nascutul este foarte inteligent si poate detecta ce substanta se afla in gatul lui. Potrivit cu ceea ce sustine "reflexul de scufundare", copilul va inghiti si va respira diferit atunci cand este hranit cu lapte de vaca fata de atunci cand este hranit cu lapte matern.

Toti factorii mentionati mai sus interactioneaza si previn copilul nascut in apa sa respire pana cand acesta nu este ridicat in aer.

Asadar, ce intiaza respiratia la bebelusi? De indata ce nou-nascutul simte o schimbare in mediu, trecerea de la apa la aer, exista un lant de substante chimice si o serie de reactii hormonale si fizice, toate acestea fiind rezultatele procesului de respiratie. Copii nascuti in apa sunt mai inceti in a initia aceste ractii, deoarece intregul lor corp este expus aerului in acelasi timp si nu asa cum se intampla in nasterea uscata, atunci cand, in prima instanta, doar capul sau picioarele iau contact cu aerul. Cadrele medicale ce asista la nasterea in apa raporteaza ca singura diferenta este aceea ca bebelusul are o culoare mai vinetie, pentru o perioada mai lunga de timp, fata de situatia din nasterea uscata, insa acest lucru nu este un motiv de ingrijorare. De asemenea, in aceste conditii, s-a observat ca bebelusilor li se ofera scorul APGAR atunci cand ajung la un minut si 30 de secunde si nu la un minut.

Pentru copil, exista mai multe lucruri care, dintr-o data, se petrec simultan. Derivatiile de la nivelul inimii sunt inchise; circulatia fetala a sangelui se transforma in circulatia nou-nascutului, se experimenteaza, pentru prima oara, oxigenul in plamani, iar cordonul ombilical este taiat, ceea ce provoaca inchiderea arterelor ombilicale. Scolile medicale invata de ani de zile studentii cum prima respiratie este dependenta de presiunea care este in canalul de nastere si de deschiderea reflexiva a pieptului comprimat, creandu-se un vid. Aceasta actiune din urma, crearea vidului, nu are nicio influenta asupra respiratiei nou-nascutului. Copilul nascut in apa este protejat de toate mecanismele de inhibare precizate mai sus, iar acesta asteapta sa fie ridicat si asezat in bratele mamei.

Lichidele care se afla in alveolele pulmonare sunt impinse automat de catre presiunea circulatiei pulmonare in sistemul vascular. Acest lucru determina cresterea volumului de sange al nou-nascutului cu aproximativ 20%. Restul fluidelor sunt absorbite de sistemul limfatic prin intermediul spatiului interstitial din tesutul pulmonar. Cresterea volumului de sange este esentiala pentru sanatatea copilului. Intreaga cantitate de fluide din plamani este eliminata in aproximativ sase ore.

Daca ne uitam la analiza statisticilor legate de copiii nascuti in apa, observam cum s-a aratat ca acesti factori de inhibare sunt mai mult decat niste simple teorii. Un studiu efectuat in Anglia intre anii 1994 si 1996 si publicat in 1999, a raportat un numar de 4.032 de nasteri in apa. Mortalitatea prenatala a fost de 1,2 la 1000 de copii, dar nicio moarte nu a fost legata de nasterea in apa. Doar doi copii au primit ingrijire speciala deoarece au inhalat apa. Din anul 1985 pana in anul 1999, s-a estimat ca numarul cazurilor de nasteri in apa din intreaga lume a depasit cifra de 150.000. Momentan nu exista niciun raport valid cu privire la moartea infantila din cauza aspiratiei sau a inhalarii apei. In primele zile dupa nasterea in apa, un copil a fost raportat decedat din cauza faptului ca a fost nascut in apa. Insa, in aceasta situatie, moartea copilului nu a fost cauza aspirarii de apa, ci a asfixierii, deoarece a fost lasat sub apa mai mult de 15 minute dupa ce a fost nascut. La un moment dat, placenta s-a desprins de pe peretele uterului si astfel s-a stopat fluxul de oxigen care ajungea la bebelus. Cand copilul a fost scos din apa, acesta nu a inceput sa respire si, prin urmare, nu a putut fi salvat. La autopsie, s-a descoperit ca bebelusul nu avea apa in plamani si ca motivul decesului a fost asfixierea.

Acesta este motivul pentru care copiii trebuiesc scosi din apa in primele secunde dupa nastere. Unii oameni nu au fost de acord cu pastrarea copiilor in apa pentru un timp mai indelungat. Filmul "Copiii apei: O experienta acvatica in Ostend" a adus multe remarci negative deoarece, si desi secventa de film are doar 47 de secunde, telespectatorii au crezut ca durata secventei este intre 1 si 5 minute.

In acelasi timp, scoaterea unui copil din apa prea repede poate fi un moment traumatizant sau poate duce la ruperea cordonului ombilical. Acest incident a fost raportat de catre numeroase cadre medicale. Daca medicul care asista la nastere nu este atent la cordonul ombilical si acesta se rupe sau se degradeaza, posibilitatea ca bebelusul sa necesite o transfuzie este crescuta. Ruperea cordonului ombilical poate fi evitata prin ridicarea copilului din apa intr-o maniera usoara si atenta. Mamelor care doresc sa isi ridice singure bebelusii trebuie sa li se aminteasca sa nu faca asta prea rapid.

Incapacitatea de a evalua cantitatea de sange care se pierde in apa a determinat unele cadre medicale sa le ceara mamelor sa iasa din apa imediat dupa ce copilul a fost nascut sau sa nu permita desfasurarea in apa a procesului de nastere. Dupa cateva nasteri este mai usor sa apreciezi cantitatea de sange care s-a pierdut. Un aspect important care te poate ajuta sa afli care e cantitatea de sange care s-a pierdut dupa nastere este cat de inchisa la culoare este apa dupa ce nasterea a avut loc. Se mai poate vedea culoarea pielii de pe soldurile mamei chiar daca aceasta se afla in apa in care este sange? Cateva picaturi de apa turnate in bazinul in care s-a nascut, schimba culoarea apei. O lumina asezata pe partea inferioara a bazinului te poate ajuta sa observi atat pierderea de sange, cat si meconiul eliminat in timpul nasterii. De asemenea, va ajuta sa fie identificate resturile plutitoare si sa fie scoase din apa.

O alta intrebare frecventa care este adresata cadrelor medicale este:

Dupa aceasta experienta, mama nu se va alege cu o infectie?

Inca exista spitale care interzic nasterea in apa daca membranele pacientei sunt rupte. Insa, daca luam in considerarea literatura de specialitate, aceasta decizie este una absurda. Nu este nicio dovada a cresterii morbiditatii infectioase cu sau fara membranele rupte la femeile care au travaliul sau nasterea in apa. Cea mai veche precizare legata de o posibila infectare din timpul baii dateaza din anul 1960, in Jurnalul American OB/GYN. O alta intrebarea este "Ajunge apa din bazin in vagin?". Intr-un experiment facut de doctorul Siegel, acesta a administrat tampoane sterile din bumbac la 30 de femei si apoi le-a cerut sa se cufunde in apa iodata pret de minim 15 minute. In urma indepartarii tampoanelor s-a constatat ca in vagin nu era urma de iod. Astfel, doctorul a concluzionat: "Putem elimina restrictia fata de imbaierea femeilor care se afla in ultimul stadiul al travaliului sau al nasterii". Lucrurile care se pot introduce in vagin in timpul travaliului, la o examinare medicala, sunt cele care pot provoca infectii, de exemplu: degetul, sonde, carlige etc..

Controlul infectiei, mai ales in spitale, cere urmarirea unor pasi stricti in timpul nasterii si intre nasteri. Curatarea si mentinerea echipamentului folosit pentru nasterea in apa va preveni raspandirea infectiei. In cazurile in care au aparut infectii, bacteriile vinovate nu au fost cele din bazin, ci cele din apa. Intr-un studiu britanic pe o perioada de 3 ani, in 541 de travalii in apa nu s-a gasit nicio infectie severa nu a fost raportata.

Unii parinti sunt preocupati de infectiile care se pot transmite de la mama la fat sau de contaminarea cu virusuri precum HIV sau hepatita. Nu exista niciun motiv pentru a-i interzice unei mame cu HIV pozitiv sa nasca sau sa-si desfasureze travaliul in apa. Toate dovezile indica faptul ca virusul HIV este sensibil la apa calda si nu poate trai in acest mediu. Cu toate acestea, trebuie luate precautiile generale si trebuie efectuata curatarea corespunzatoare a tururor echipamentelor dupa ce nasterea a luat sfarsit.

Utilizarea garniturilor de unica folosinta a devenit o regula pentru piscinile portabile insa, atentie, trebuie sa curatati si pompa de evacuare, furtunurile, filtrul din plasa, robinetul si alte ustensile care sunt folosite la fiecare nastere in parte. Problema curatarii elementelor unei bai instalate permanent a generat, de-a lungul timpului, o serie de discutii si motive de ingrijorare. Foarte multe din spitale si-au modificat piscina, in care se desfasurau nasterile in apa, la sfarsitul anilor optzeci sau nouazeci, inlocuind-o cu cazi de tip jacuzzi cu hidromasaj. Acest tip de cazi sunt foarte bune pentru femeile care se afla in travaliu dar, de cele mai multe ori, nu sunt suficient de adanci sau sunt situate in spatii foarte inguste, facand nasterea dificila din toate punctele de vedere. Regulile de curatare ale tuburilor sunt simple. Trebuie doar sa curatati cada cu o solutie de amoniu cuaternar, apoi sa o reumpleti cu apa si sa puneti niste bromurata, solutie ce trebuie sa circule prin sistemul de jet pentru minim 10 minute.

O alta problema care se repeta in literatura de specialitate si care prezinta ingrijorarea mamelor si a agentilor medicali este: