Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Probleme medicale
  OscilloCoccinum  
  Ce reprezinta buzele vinete?  
  Infectiile gastrointestinale si diareea  
  Boala celiaca  
  Varicela (Varsatul de vant)  
  Rujeola (pojarul)  
  Parotidita (oreionul)  
  Rubeola (pojarelul)  
  Raceala si gripa  
  Durerile de urechi  
  Diabetul la copii  
  Copiii nascuti prematur  
  Inecare si resuscitarea cardiopulmonara  
  Defectele copilului la nastere  
  Ce este autismul?  
  Loviturile la cap in cazul copiiilor  
  Infectii care iti pot afecta copilul  
  Alergiile la copii  
  Intoleranta la lactoza pentru copii  
  Gastroenterita la copii  
  Alergiile alimentare la bebelusi  
  Care este valoarea normala a temperaturii  
  Boala a cincea sau boala obrajilor palmuiti  
  Complicatii ale obezitatii la copii  
  Bruxismul (scrasnirea dintilor)  
  Deshidratarea la copii  
  Copiii cu ADHD  
  Boala mana-picior-gura  
  Eruptia cutanata de la caldura  
  Intrebari frecvente despre imunizare  
  Ambliopia la copii  
  Rahitismul la copii  
  Dislexia la copii  
  Durerile de crestere  
  Icterul la nou-nascuti  
  Convulsiile febrile  
  Astmul la copii  
  Vitamine pentru copii  
  Fimoza la copii  
  Obiectele inghitite  
  Toxocaroza  
  Rinita alergica la copii  
  Conjunctivita la copii  
  Giardioza  
  Pneumonia  
  Ulciorul si Chalazionul  
  Tenia la copii  
  Bronsiolita - Bronsita Asmatiforma  
  Bacteria Escherichia Coli  
  Probleme de Vedere la copii  
  Pericardita la copii  
  Diagrame de crestere ale copilului  
  Tusea convulsiva  
  Sindromul mortii subite la sugari  
  Hemofilia la copii  
  Afectiuni oftalmologice la copii  
  Prezi sanatatea copilului tau  
  Anemia – Notiuni de baza  
  Sigilarea dintilor la copii  
  Fobiile copilariei  
  Boala hemolitica a nou-nascutilor  
  Despre alergia la grau  
  Vindecarea ranilor unei copilarii traumatizante  
  Strabismul  
  Varsaturile  
  Tusea si raceala  
  20 mituri despre ADHD  
  Sistemul imunitar  
  Sinuzita la copii si la adolescenti  
  Infectii bacteriene vs virale  
  Torticolisul congenital  
  Terapie asistata de animale  
  Ochii copilului tau  
  Vegetarianismul la copii  
  Psihoterapia pentru copii  
  Anatomia si dezvoltarea dintilor  
  Caderea parului la copii  
  Nevii (alunitele) la copii  
  Greutatea la adolescenti  
  Incontinenta urinara la copii  
  Balbaiala - Logopedie  
  A auzi voci si a vedea lucruri  
  Copilul anxios  
  Tutunul si adolescentii  
  Alunite cancerigene la copii  
  Dependenta de Internet  
  Igiena orala la copii  
  Tulburarile de alimentatie  
  Tulburarea bipolara  
Fobiile copilariei

Fobiile copilariei

Fobiile copilariei

Atunci cand esti mic, este normal sa iti fie frica, in special de necunoscut, precum intunericul sau oamenii straini, insa, daca aceste frici persista chiar si pe masura ce copilul creste in varsta si incepe sa inteleaga mediul inconjurator, intreaga experienta poate deveni frustranta nu doar pentru acesta, ci si pentru parintii sai.

Ce sunt fobiile copilariei?

Fobiile sunt o forma patologica a anxietatii. Anxietatea de separare, cea despre care vorbeam mai sus, este normala in perioada copilariei, si poate fi tradusa prin frica de a experimenta, atinge sau vedea orice este diferit de zona de confort pe care o ofera parintii. Este vorba despre acel „altceva”, despre care nu stim nimic si pe care ne este teama sa il incercam, din cauza fricii consecintelor care ar aparea. Atunci cand cel mic se afla, insa, in preajma mamei sale, de exemplu, aceasta teama este intr-un fel depasita, astfel incat prezenta necunoscutului devine suportabila – datorita sentimentului de siguranta pe care il ofera figura parinteasca – desi teama de el inca mai persista.

Fobiile copilariei sunt necesare, asa cum considera nu doar natura, ci si psihologii. Ele feresc copilul de la a experimenta situatii nesigure pentru integritatea lui si ii ofera, astfel, o sansa in plus de a supravietui. Totusi, acestea sunt necesare doar la varste mici, pe masura ce copilul creste si devine, mai apoi, adult, ele interferand cu functiile sale sociale si fiind responsabile de o calitate slaba a vietii acestuia.

Totusi, desi explicatiile de mai sus par destul de logice, caracteristica principala a fobiilor este ca frica aparuta este total ilogica. De aceea, oricat i-ati spune copilului dumneavoastra ca nu are rost sa ii fie frica de intuneric sau oricat ati incerca sa ii dovediti ca nu se ascunde nici un monstru sub pat, vorbele nu vor avea nici un rezultat, deoarece, in ciuda faptului ca el este constient de aceste lucruri, nu isi poate controla reactia organismului in astfel de cazuri.

La copii, fobiile se manifesta ca si la adulti: o preocupare exagerata fata de un anumit obiect sau situatie, sau fata de cele din clasa adiacenta. Conform Institutului de Sanatate Mentala, „fobiile copilariei variaza in intensitate, frecventa si durata; ele au tendinta de a disparea, pe masura ce copilul creste”. Fricile pot fi un rezultat al unei perceptii gresite: atunci cand un copil se afla intr-o situatie amenintatoare, corpul sau manifesta o reactie de rezistenta. Exista o sansa mai mare ca el sa aiba aceeasi reactie, atunci cand se va afla intr-o situatie sau langa un obiect asemanator. Aceste frici ar trebui sa fie trecatoare, ca un rezultat al dezvoltarii celui mic.

O temere a copilariei se dezvolta intr-o fobie, atunci cand incepe sa interfereze cu viata de zi cu zi. Drept urmare, nu este rar ca cel mic sa regreseze la un stadiu anterior dezvoltarii („Mecanismele de aparare ale adolescentului”). Starile acute de frica pot sa se manifeste prin respiratie profunda si rapida, tremurat, senzatie de lesin, slabiciune a muschilor, greata, diaree si disturbante in coordonarea miscarilor. De exemplu, un prescolar poate uda, adeseori, patul, daca este nevoit sa se confunte des cu una dintre fricile sale. De asemeni, el poate sa inceapa sa gangureasca, in aceeasi situatie. Fobiile copilariei exista sub multe forme, au multe nivele de intensitate si pot fi tolerate si pana la imposibil de suportat.

Cum se apara copiii de fobii?

Ca si in cazul adultilor, si copiii au dezvoltate anumite mcanisme de aparare cu care sa se apere de efectele nefaste asupra organismului pe care le au fobiile. („Mecanisme de aparare ale adolescentilor”)

Cel mai des intalnit comportament este evitarea, manifestat adeseori prin refuzul categoric de a lua contact cu frica sa. Daca, insa, copilul este obligat de catre parintii sai sa isi confrunte temerile, apare un comportament menit sa faca situatia mai suportabila, si anume folosirea unui obiect, in care cel mic sa refuleze. Adeseori, un ursulet de plus este folosit pentru copiii care au o frica de intuneric. In cazul in care acesta nu functioneaza sau nu este disponibil, urmatorul mecanism de aparare ce va fi activat va fi cel de fuga sau aruncare, in cazul in care vorbim despre fobia unui obiect.

Ce tipuri de fobii exista?

Exista doua tipuri de fobii: cele de obiecte si cele de situatii, fiecare avand propriile sale caracteristici si tipuri de rezolvare. In prima categorie, specifice copilariei, se pot da exemplul fobiilor alimentare: un copil manifesta o frica incontrolabila fata de un anume aliment. Cele situationale sunt cauzate de prezenta copilului intr-un anumit loc, de anumite actiuni ale celorlalti sau de prezenta unei persoane. Cel mai bun exemplu si, de altfel, si cel mai des intalnit, este frica de intuneric.

Temerile, in functie de varsta

Pentru inceput, temerile apar inca de cand cel mic este bebelus. Astfel, cel mic reactioneaza la zgomot, la singuratate, etc. Pe masura ce acesta creste, apar temeri sub o forma mai concreta, ca de exemplu cea de intuneric. Aceste temeri sunt foarte normale, ele facand parte din dezvoltarea sistemului mental propriu-zisa.

Varsta Caracteristici
0 – 6 luni Apare, foarte des, frica de zgomot. Copilul incepe sa tipe atunci cand aude un zgomot mai puternic
6 – 18 luni Sunt prezente fobiile arhaice, cel mai adesea.
2 – 7 ani Pot aparea fobiile generate de obiecte si situatii, insa nu sunt pe deplin definite.


Ce sunt fobiile arhaice? Asa cum, adeseori, ati putut citi in articolele site-ului nostru, in inconstientul nostru sunt stocate informatii care sunt mostenite de la stramosii nostri, in asa numitul inconstient colectiv. Aceste informatii sunt denumite „arhaice”. Asadar, fobiile arhaice sunt cele considerate necesare, de catre natura, pentru supravietuirea individului si pastrate in genetica noastra. Desi unele nu isi mai au rostul, astazi, ele sunt cele care au mentinut specia umana si trebuie sa le acceptam, pana la disparitia lor, deoarece evolutia este un proces foarte lent, care se realizeaza pe parcursul a milioane de ani. Pe scurt, sunt slabe sanse sa scapam prea curand de ele.

Fobie vs. Teama

Distinctia dintre fricile normale si fobii este facuta si in DSM IV, unde fobia este definita ca avand urmatoarele caracteristici:

  • O frica persistenta si imposibil de controlat fata de un obiect, o activitate sau o persoana, care apare atunci cand un individ este expus acestuia/ acesteia. In copilarie, individul trebuie sa fie capabil a avea reactii normale sociale, caracteristice stadiului sau de dezvoltare. Atunci cand o reactie de frica apare, cand se afla alaturi de adulti sau copii de aceeasi varsta, atunci el se confrunta cu o fobie.
  • Orice expunere la un obiect anume sau siuatie noua creeaza un anumit tip de anxietate. Pentru copii, aceasta s-ar putea manifesta prin isterie, inghetare, plans, fuga.
  • Reactia de frica este una excesiva.
  • Situatia este evitata sau, daca este imposibil de evitat, apar reactii specifice stresului intensiv.
  • Reactia de frica interfereaza cu rutina normala.
  • Reactia apare pentru o perioada de mai mult de 6 luni.
Atunci cand vine vorba despre copii, fobiile au cateva acaracteristici aparte, pe langa cele generale. Ca de exemplu, desi varsta copilului nu ii permite acestuia sa realizeze gradul de pericol al unui obiect sau eveniment, el, totusi, manifesta o fobie fata de el.

De asemeni, daca pentru adulti, in ciuda faptului ca fobiile pun stapanire pe organismul si psihicul acestora, reusesc, cu multa vointa, sa le controleze intr-o oarecare masura, daca acest lucru este dorit, pentru copii acesata este aproape imposibila deoarece insuficienta dezvoltare cognitiva nu le permite sa isi depaseasca fricile. Starea de anxietate care pune stapanire pe cel mic atunci cand se afla in prezenta unei cauze a fobiei sale este atat de coplesitoare, incat cea mai probabila reactie este una de fuga sau, daca acest lucru este imposibil, de tipete si plans. Mai mult, pot aparea si simptome psihosomatice, pentru a face fata acestei stari, precum lesinul, paloarea, tremuratul, inrosirea, etc.

- Originea fricii nu a aparut ca urmare a unei stari psihologice deosebite, fiind efectul acesteia, si nici nu este indusa de consumul unei substante. Daca originea acestei anxietati este clasificata de catre un psiholog in alta categorie de tulburari, atunci ea nu este fobie.




Partea a doua >>