Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole utile parinti
  Gateste sanatos  
  Bio Organic Eco  
  Sindromul bebelusului scuturat  
  Drogurile sau Moartea Alba  
  Parintele, un Exemplu de Urmat  
  Pregatirea pentru gradinita  
  Tatal Bebelusului Tau  
  Nu vei auzi de la copilul tau  
  Intrebari interviu bona  
  Ochelarili de Soare pentru Copii  
  Deshidratarea si insolatiile  
  Divortul pentru copii  
  Aerul conditionat si sanatatea copiiilor  
  Bebelusul tau si soarele  
  Muzica in viata adolescentului  
  Mituri despre somnul copiiilor  
  Obezitatea la copii  
  Depresia la copii  
  Cosmarurile  
  Spaimele din timpul noptii  
  Mituri si realitati despre vedere  
  Erectiile in cazul bebelusilor  
  Relatia dintre tatal vitreg si copil  
  Cum cream cooperarea la copii  
  Despre medicul tau pediatru  
  Cele 7 principii de baza ale bunelor maniere  
  Logica in perioada prescolara si scolara  
  Otraviri accidentale la copii  
  25 De Maniere obligatorii pana la 9 ani  
  7 sfaturi pentru o educatie financiara  
  Sa nu spui unei gravide  
  Frica de dentist  
  Importanta micului dejun  
  Afectiuneaa in fata copiilor  
  Psihologia cadourilor  
  Copiii agresivi (batausii)  
  Interpretarera desenelor copiilor  
  De ce nu ne amintim copilaria timpurie?  
  Frica de esec  
  Ce inseamna suficienta atentie pentru un copil?  
  Rolul terapiei de cuplu  
  Pericolele perfectionismului  
  Privarea afectiva  
  Cum gasim bona perfecta?  
  Mami stie cel mai bine  
  Asta numesc ei dans?!  
  Importanta tinerii unui jurnal  
  Ceasul biologic al unei femei  
  Adevarul, frumusetea si bunatatea in era digitala  
  Sportul si copiii  
  Perioade critice in viata copiilor  
  Totul despre stres  
  Consumul de droguri al parintilor  
  Yoga, pentru copii si adulti  
  Feng Shui  
  Alcoolismul si paternitatea  
  Bioritmul sau Ritmul Circadian  
  Fuga de acasa  
  Energia pozitiva  
  Fetitele si machiajul  
  Autocontrolul la adulti  
  Siguranta bebelusului in casa  
  Cum isi manifesta copiii afectiunea  
  Copilul care fura  
  Efectele violentei din filme  
  Un copil prea ambitios?  
  Empatia – diferente de varsta si gen  
  Copiii si bandele  
  Cand si cum spunem „NU” copilului?!  
  Interactionarea copil adult  
  Mecanisme de aparare la copii  
  Poate fi creativitatea antrenata?  
  Nume bune vs nume rele  
  Ce trebuie sa stim espre droguri?  
  Termometru clasic vs digital  
  Fata mea e insarcinata, ce fac?  
  Moartea animalului de companie  
  Protestele cand trebuie sa doarma  
  Genetica si riscul de divortul  
  Fiul meu este homosexual!  
Psihologia cadourilor

Psihologia cadourilor

Psihologia cadourilor Cuprins

Apropiatele Sarbatori inspira, pe fiecare dintre noi, iar eu nu fac exceptie, astfel incat subiectul articolului de astazi va fi unul in care sa incerc sa explic psihologia cadourilor. Poate v-ati intrebat, la un moment dat, de ce nu va mai aduceti aminte de cadourile primite cu ani in urma, desi, la momentul respectiv, ati fost placut surprinsi de ele sau poate va ganditi daca este bine sau nu sa ii spuneti copilului dumneavoastra ca nu exista Mos Craciun. Voi incerca, pe rand, sa raspund la aceste intrebari si la multe altele care, poate, la un moment dat, v-au trecut prin minte.

Cadourile si creierul

Ce se intampla in creierul nostru cand primim cadouri?

Creierul functioneaza pe baza de hormoni. In momentul in care ceva ne place, neurohipofiza elibereaza ocitocina produsa de catre hipotalamus, astfel incat o senzatie de fericire ne invadeaza. Atunci cand darul primit nu ne provoaca atat de multa placere sau cand suntem obisnuiti sa primim, in mod constant, daruri, acest hormon nu mai este eliminat, astfel incat nici reactia emotionala nu mai este simtita.

Asadar, urmatoarea oara cand primiti sau daruiti cadouri, iar reactia nu este cea asteptata, nu dati vina pe persoana cealalta, deoarece raspunsul este strict fiziologic si nu poate fi controlat. La fel se intampla in toate celelalte situatii ale vietii care implica emotii pozitive, motiv pentru care, daca ceva nu iti place, oricate argumente ti s-ar aduce, tot nu va ajunge printre preferatele tale.

Ce se intampla in creierul nostru atunci cand daruim cadouri?

Oricat de ambiguu ar parea, daruirea cadourilor este un aspect care tine strict de egoism. Insa, din fericire, el nu este unul constient, ci, de asemeni, fiziologic. Asa cum spuneam intr-unul dintre articolele precedente, altruismul nu exista decat ca definitie in dictionar, insa nu si in comportamentul uman.

Daruind primul cadou – act invatat social, de la familie, ne-am simtit bine, din pricina ocitocinei, iar creierul nostru a inteles, atunci, ca trebuie sa faca daruri, pentru a retrai aceasta senzatie. Am repetat obiceiul, pana cand acesta a devenit aproape mecanic. Acestui fapt i se mai adauga si normele sociale, care cer ca, in anumite zile, sa se dea cadouri – acest fapt aducand un plus de ocitocina, dat de multumirea de a ne conforma obiceiurilor celor din jur si, astfel, de a fi cu un pas mai aproape de acceptarea noastra de societate.

Sa comparam, putin, mintea umana cu cea animala – pana la urma, omul este definit ca si animal social. Sa luam, de exemplu, un catel, pe care dorim sa il dresam sa stea culcat. Prima oara, cand il rasplatim pentru acest lucru, el se bucura de acceptarea noastra. A doua oara, va repeta gestul, pentru a isi primi rasplata si laudele. Incet, incet, va sti sa stea culcat, chiar daca rasplata nu va mai veni. La fel suntem si noi, oamenii: primim aprecierea celor din jur, fie ea si formala, iar din dorinta de a o mai avea, repetam gestul.

De ce nu ne mai bucuram de cadouri?

In limbaj psihologic, cadoul ar putea fi numit stimul sau rasplata. Va aduceti aminte, in copilarie, celebra sintagma „Daca nu esti cuminte nu mai vine Mosul sa-ti dea cadouri?” Dar „Am fost cuminte, asa ca am primit cadouri” sau „Am multi prieteni si, de aceea, am primit multe cadouri”. Va mai aduceti aminte si de celebrul experiment al lui Pavlov? Cei familiarizati cu termenii deja intuiesc unde vreau sa ajung.

V-am prezentat modelul invatarii conditionate in articolul „Scapa-ti copilul de obiceiurile rele”. Asa invatam sa ne bucuram de cadouri, sa fim cuminti si sa socializam, cat mai mult.

Reversul medaliei este un mecanism de aparare, al creierului, pe care eu il admir foarte mult, si anume obisnuinta. El este cel care este responsabil de celebrul Sindrom Stockholm si de faptul ca unii oameni reusesc sa traiasca in conditii greu de imaginat: teama, ura, deceptia, etc. elibereaza, la randul lor, substante in creierul nostru, asa cum se intampla si in cazul fericirii. Pentru ca situatia care ne creeaza emotii negative sa fie mai usor suportabila, creierul incepe sa elimine tot mai putine astfel de substante, de cate ori aceasta se repeta, astfel incat, la un moment dat, devenim impasibili in fata greutatilor.

Din pacate, exista si o parte neagra a acestui mecanism: orice substanta eliberata prea des, in creier, ne conduce la ignorare. Asa se intampla si daca primim cadouri, de mai multe ori: la un moment dat, ajungem sa nu mai fim impresionati de ele, nu pentru ca nu am vrea, ci pentru ca organismul nostru este setat sa reactioneze astfel.

El este motivul pentru care noi, oamenii, nu ne mai bucuram, de multe lucruri pe care viata le are de oferit, asa cum o faceam odata: o reusita la locul de munca, emotia primului sarut sau a primei iubiri, Spiritul Sarbatorilor, o noapte de distractie sau o calatorie in locuri necunoscute. Este ceva absolut normal si se intensifica pe masura ce inaintam in varsta si experimentam astfel de momente.

Cheia, pentru a ne pastra bucuria momentului, este sa incercam, pe cat putinta, sa il diversificam sau rarim. Un cadou, primit constant, de ziua ta sau de Craciun, devine obisnuinta. Un cadou neasteptat, insa, ne va surprinde creierul indeajuns incat sa se elibereze ocitocina si sa ne bucuram pe deplin de el.

Si totusi, daca nu ne plac darurile, de ce suntem tristi cand nu le primim?

Tot in chimia creierului sta si acest raspuns. Daruirea si primirea cadourilor este un obicei social. Eu daruiesc, pentru ca asa se face. Primesc, pentru ca fiecare dintre cei din jur primeste. Daca as trai intr-un trib salbatic, nici nu mi-ar pasa ca, in lume, se dau si se primesc cadouri. As ridica din umeri, daca as auzi de ele, si mi-as continua, nestingherita, cioplitul sagetilor cu care sa vanez.

Daca eu nu ma mai conformez la normele societatii, exista un risc mare sa fiu exclusa – acest gand care zace in inconstientul nostru fiind o reminescenta a tribului. Desigur, nu-mi doresc sa fiu exclusa (altfel cum as mai supravietui, de una singura, in jungla asta, atat de periculoasa?) si, de aceea, creierul nostru nu mai produce ocitocina, scazand, astfel, nivelul normal. Drept urmare, eu simt tristete – sentiment suficient cat sa ma mobilizez si sa fac „ceva” in privinta asta (sa imi caut un trib, care sa ma accepte asa cum sunt, dar asta ar insemna sa merg mult timp prin jungla periculoasa, singura – si nici nu se stie daca exista sau sa ma conformez normelor tribului meu, ca ei sa ma accepte si sa nu ma supun unui astfel de risc, sansele de reusita fiind minime). Daca nu fac nimic, apare frustrarea. Daca nici acum nu decid sa actionez, creierul targe serios semnalul de alarma, supunandu-ma unei crize de depresie.

Asadar, de ce ne dorim cadouri, chiar daca acum ni se pare ca ele sunt mai mult mofturi care ne golesc, anual, buzunarele? Pentru ca stramosilor nostri le era frica sa se aventureze singuri in jungla. Ilar, stiu, insa total adevarat – cel putin daca esti dintre cei care cred in evolutie.




Partea a doua >>