Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole parenting
  Tulburari de atasament parental  
  Internet sigur pentru copii  
  Memorii de la copilul tau  
  Raul de miscare  
  Meseria de parinte  
  Ce mananca copiii  
  Siguranta copilului in masina  
  Schema de vaccinare  
  Probleme la scaunul de masina  
  Cum alegem incaltamintea copiilor  
  Fluorul si Dintisorii Copilului  
  Ce temperament are copilul tau?  
  Dormind impreuna cu copilul tau  
  Copiii și emoțiile lor negative  
  De ce bebelusii nu ar trebui sa doarma singuri  
  Problemele copilului fara un parinte  
  Animalele de casa cresc imunitatea copiilor  
  Cladeste imunitatea copilului tau  
  Argumentele pro si contra suzetelor  
  5 fraze periculoase  
  10 lucruri sa le spui copilului  
  Toate scuzele  
  Etape de dezvoltare ale vorbitului pe luni  
  Etape cheie in dezvoltarea copilului  
  Bebelusii sunt extraordinari  
  Minciuna, moralitatea si varsta copilului  
  Un copil agresiv! De ce?  
  Tu ce stil parental ai adoptat?  
  Rolurile tatilor in familie  
  Legatura tata - bebelusul  
  Parinti si copii: momentul separatiei  
  Diferenta de varsta dintre frati  
  Scapa-ti copilul de obiceiurile rele!  
  Importanta relatiei cu tata pentru femei  
  Rolurile de sex si gen  
  Rolul tatalui in dezvoltarea psihologica  
  Educatia bazata pe dragoste  
  Copiii si notiunea de bani  
  Comunicarea dintre tata si copil  
  Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive  
  Concediul paternal si influenta acestuia  
  Stadiile dezvoltarii limbajului  
  Obiectivele educatiei antreprenoriale  
  Voi reusi sa fiu o mama buna?  
  Prietenii imaginari ai copiilor  
  Metodele unei educatii antreprenoriale  
  Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil  
  Asa mama... asa fiica!  
  Ascultarea si revolta la varste fragede  
  Tatal si importanta lui in viata sotiei gravide  
  Este copilul influentat de starea mamei?  
  Am nevoie de un model pozitiv!  
  Noi metode de a micsora incapatanarea copiilor  
  Inteligenta emotionala  
  Nevoile de baza ale copilului  
  Copiii crescuti doar de mama  
  Baiatul mamei  
  Cum sa faci fata si carierei si copilului  
  Copiii crescuti de tata  
  Limbajul corpului  
  Si copiii au voie sa greseasca  
  Sfantul Valentin pentru parinti  
  Semne ca aveti un copil supradotat  
  Invata-ti copilul sa isi exprime emotiile  
  Probleme pe termen lung cu copiii adoptati  
  Relatia cu restul rudelor  
  Comunicarea cu un copil adoptat  
  Cand sotul nu vrea copilul  
  Inconstanta in comportament  
  Ce nu vor parintii sa auda  
  10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm  
  De ce femeile sunt marginalizate  
  Ce e bine pentru noi sau pentru ei?  
  Efectele aparitiei unui copil nou  
  O imagine de sine sanatoasa  
  Influenta televizorului asupra copiilor  
  Educa-ti copilul sa vrea mai mult  
  Cum sa te faci inteles de copil  
  Un copil problema  
  Atasamentul parental  
  Crizele de dezvoltare  
  Semne ca bebelusul tau te iubeste  
  Autocontrolul la copii  
  Parintii chinezi  
  Educatia sexuala a copiilor  
  Parintii arabi  
  Intrebarile dificile ale copilului  
  Parintii hispanici  
  Parintii Scandinavi  
  Parintii Africani  
  Parintii Britanici  
  Parintii Australieni  
  Autoritatea parintilor vs educatia copiilor  
  Importanta meselor in familie  
  Copiii platesc pentru greselile parintilor?  
  Parinte sau prieten  
  Obedienta la copii  
  Nu-mi place prietena baiatului  
  Copilul meu fura! Ce sa fac?  
  Talentele vs Alegerea Carierei  
  Se poate modela personalitatea copiilor?  
  Bias-urile cognitive  
  Teoria mintii  
  Stima de sine la copii  
  Autonomia copilului  
  Copil agresor sau victima?  
  Ce facem cand se lovesc copiii?  
  Cum te percepe copilul  
Prietenii imaginari ai copiilor

Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?

Prietenii imaginari

Daca multe dintre aspectele care tin de copilarie sunt, inca, neclare chiar si pentru specialisti, un lucru este intotdeauna sigur: aceasta este o perioada care abunda in imaginatie. De aceea, poate nici nu ar trebui sa ne mire atunci cand ne vedem copilul de doar cativa anisori discutand cu un prieten imaginar, personificat de un ursulet de plus, un animalut sau chiar un fruct. Cand, insa, devine acest lucru anormal si care este explicatia stiintifica a acestuia?

Animismul la copii

Animismul este cunoscut inca din cele mai vechi timpuri si, in perioada primitiva a omenirii, era des intalnit si la adulti. Chiar si in ziua de astazi, el mai poate fi observat la unele persoane mature si, mai mult, la intregi popoare.

Totusi, ce reprezinta animismul si din ce izvoraste el? Animismul reprezinta personificarea – insufletirea – obiectelor si a fenomenelor naturii, cel care trece prin acest proces acordandu-le caracteristici umane. Acest termen a aparut in anul 1871, intr-un tratat ce studia cultura primitiva, care a fost scris de catre etnograful englez Edward Burnett Tylor. In medicina, termenul animism difera de cel din domeniul religios, aici fiind exemplificat prin doctrina fiziologico-medicala a lui Stah, ce explica faptele de zi cu zi prin prezenta sufletului.

In domeniul psihologic, animismul combina ambele perspective, si defineste o actiune preponderent manifestata de catre copiii. Acesta a fost mentionat intr-unul dintre stadiile de dezvoltare ale lui Piaget, acesta din urma fiind caracterizat printr-o gandire „egocentrica si animistica”.

Stadiul preoperational al lui Piaget se desfasoara intre varsta de 4 si 8 ani si are o multitudine de caracteristici. Printre acestea, se numara:

  • exista o logica transductiva
  • este dominat de imitatie amanata, joc simbolic, desen, fixarea limbajului, imagini mentale
  • inteligenta este simbolica, prelogica, precategoriala, functionala, discursiva
  • exista un egocentrism secundar
Deoarece teoriile lui Piaget sunt, totusi, depasite si pentru ca nu vreau sa va asaltez cu termeni stiintifici ce greu pot fi intelesi de catre cineva neavizat, vom extrage din toate aceste informatii, doar ceea ce conteaza in acest articol: animismul este caracteristic copiilor ce au o varsta cuprinsa intre 4 si 8 ani, uneori si mai devreme, iar alteori, un pic mai tarziu, dar nu mai mult de 1 an.

La aceasta varsta, datorita gandirii egocentrice, unui copil ii va veni greu sa priveasca lumea din alta perspectiva decat a sa si, de aceea, el va crede ca oamenii, dar si obiectele, au aceleasi sentimente, emotii si caracteristici ca si el. Acest spirit egocentric al copilului il face sa creada ca detine o omnipotenta magica. El va crede nu doar ca lumea este creata pentru el, ci ca o si poate controla. Acest lucru il va face sa creada ca natura este vie (desi intr-un studiu recent s-a demonstrat ca animalele au constiinta, la fel ca cea a oamenilor – asadar s-ar putea ca cei mici sa aiba partea lor de dreptate) si ca dorintele si gandurile sale o pot controla.

Mai pe scurt, animismul este normal, pentru varstele mici, insa devine o problema atunci cand copilul inainteaza in varsta si acumuleaza mai multa experienta.

O fantezie ca si prieten

Daca animismul inseamna a da viata obiectelor, prietenii imaginari depasesc, de multe ori, stadiul de forma concreta si apar doar in mintea celor mici. Un studiu, facut de catre cei din Philadelphia, a aratat ca 65% dintre copiii americani au un prieten imaginar inchipuit, cu care se joaca si comunica zilnic.

In universul din mintea sa, copilul crede ca personajul imaginat are si un corespondent in lumea reala, pe care spera sa il intalneasca, la un moment dat. In momentele sale rationale, atunci cand nu se joaca, acesta stie ca ceea ce isi imagineaza este o fantasma si nu o persoana reala, palpabila.

Initial, in anii 1890, atunci cand s-au descoperit prietenii imaginari la copii, s-a crezut ca este vorba despre un tip de schizofrenie. Mai tarziu insa, acest diagnostic a fost invalidat, din fericire, si s-a demonstrat ca este perfect normal ca, dupa varsta de 3 ani, un copil sa isi creeze o astfel de lume fantastica, in care sa domneasca un prieten invizibil pentru ceilalti.

Cauze pentru aparitia prietenilor imaginari

Prietenii imaginari pot aparea ca si un mecanism de aparare al creierului. Atunci cand copilul greseste, din dorinta de a nu isi dezamagi parintii, ii este mai usor sa dea vina pe „Prietenul imaginar care a facut boacana”, decat sa isi accepte responsabilitatea. In cazul copiilor singuri la parinti, prietenii imaginari pot suplini lipsa fratelui pe care si-l doresc sau pot sa personifice o figura protectoare, ce ii apara de ceea ce le creeaza frica, din jurul lor. Daca un copil nu poate iesi afara, la joaca, in imaginatia sa el va face acest lucru cu prietenul sau.

Intr-un cuvant, aparitia prietenilor imaginari este o manifestare a frustrarilor unui copil, indiferent care ar fi acestea. Acesta functioneaza precum un refugiu, care iti permite sa faci tot ceea ce parintii iti interzic, sa ajungi in locuri pe care doresti sa le vezi sau sa te aperi de situatii carora altfel nu ai cum sa le faci fata. Copiii pot avea si pana la 8 astfel de prieteni imaginari, in jurul carora creeaza adevarate istorii si tabele de personalitate.

Pana la aproximativ 6 ani, un prieten imaginar reprezinta o descarcare psihologica foarte sanatoasa si, de aceea, este important ca parintii sa o lase sa persiste. Incet – incet, copiii vor realiza ca acesta este doar produsul imaginatiei lor si ca, in viata reala, nu exista nici un ursulet de plus care sa refuze sa manance mere. Un studiu facut de catre Universitatea La Trobe, a aratat ca acei copii ce au un prieten imaginar invata mai repede decat cei care nu au, lucrurile noi, dar si ca isi dezvolta mai usor comunicarea si limbajul.

Ce se intampla cand prietenul imaginar insista sa ramana?

Daca prietenul imaginar persista si dupa ce copilul a inceput sa mearga la scoala, acest fapt constituie un risc pentru ca socializarea sa nu mai fie facuta la nivelul la care este normal. Copilul se poate izola de ceilalti si, mai mult, poate deveni tinta glumelor lor, creandu-se, astfel, un intreg complex de inferioritate, dar si alte probleme de ordin psihic, deloc placute.

Tot momentul intrarii in primul an scolar este si cel in care copilul incepe sa foloseasca logica, sa faca diferenta intre real si imaginar. Persistenta unui astfel de prieten poate fi un semn ca au aparut unele probleme in dezvoltarea psihica a copilului si, in acest caz, ar fi recomandabil sa mergeti la un consult al unui specialist.

Exista, desigur, si cazuri in care adultii au, inca, un prieten imaginar, folosit ca si in cazul copiilor mici, drept modalitate de refulare din fata realitatii. Nici acest lucru nu ar trebui sa ridice vreun semn de intrebare (avem destule exemple de oameni adulti care isi revarsa frustrarile astfel – chiar religia este explicata in acest mod de catre unii psihologi), insa, cu siguranta, ar trebui sa ne ingrijoreze atunci cand apar si alte simptome, precum inabilitatea de a crea relatii sociale, agresivitate, cosmaruri sau alte tulburari de comportament. In acest caz, este indicat sa se ia legatura cu un psiholog, deoarece astfel de manifestari pot fi simptome ale unor boli grave, precum schizofrenia sau tulburarea bipolara.