Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Despre creierul bebelusilor

11 lucruri despre creierul bebelusilor pe care fiecare parinte ar trebui sa le stie

Mama vorbeste bebelus Cuprins

In general sunt fara par, grasuti si ganguresc. Cu toate acestea nu ar putea fi mai fascinanti de atat. Ce se afla in mintea unui copil? Aici veti gasi 11 lucruri despre creierul copilului, lucruri pe care fiecare parinte ar trebui sa le cunoasca.

1. Toti bebelusii sunt nascuti prea devreme

Daca pelvisul femeilor nu ar fi limitat ca marime, copiii ar avea un timp indelungat la dispozitie pentru crestere in interiorul uterului, asa cum sugereaza anumiti biologi. “Trebuie sa ne mentinem pelvisurile relativ inguste pentru a il tine intr-o pozitie dreapta”, spune Lise Eliot, neurolog si autorul cartii Ce se intampla acolo? Cum se dezvolta creierul si mintea in primii 5 ani de viata. Pentru a incape prin “portita de scapare” a mamei, noul-nascut are un creier de 4 ori mai mic decat cel al unui adult. In consecinta, unii medici pediatri eticheteaza primele trei luni de viata ale bebelusului ca fiind al 4-lea “trimestru” al sarcinii pentru a accentua cat de neajutorat si totodata lipsit de aptitudini sociale este copilul. Primul “zambet” social, spre exemplu, nu apare decat atunci cand bebelusul are intre 10-14 saptamani si prima faza de atasare, relateaza oamenii de stiinta, incepe in jurul lunii a cincea. Unii biologi evolutionisti, lanseaza ipoteza ca nou nascutii sunt inapti social – si au un “plans enervant” – astfel incat parintii nu se vor atasa prea mult emotional atat timp cat copilul are o probabilitate crescuta de a muri. Desigur, plansul reprezinta, de asemenea, felul bebelusului de a cere atentia de care are nevoie pentru a supravietui.

Raspunsurile parintilor, determina realizarea conexiunilor in creierul bebelusilor

De cand exista bebelusii, exista si parintii. Creierul copiilor a evoluat astfel incat poate folosi semnale din partea celor care au gija de ei pentru a se dezvolta. Cortexul prefrontal al noilor nascuti – asa numita regiune coordonatore a creierului – nu are control foarte mare, asa ca eforturile de disciplinare sau grijile despre rasfat sunt fara sens in aceasta faza. In loc, noii nascuti afla ce e foamea, singuratatea, disconfortul si oboseala si totodata afla cum este sa scapi de toate acestea si de dureri. Parintii pot lua parte la acest proces, pe tot parcursul lui, prin raspunderea prompta la necesitatile bebelusului, sugereaza expertii. Nici un copil nu poate fi scutit de plansete. De fapt, toti bebelusii, indiferent de cat de implicati sunt parintii, au perioadele de apogeu al plansetului in jurul varstei gestationale de 46 de saptamani. (Majoritatea bebelusilor sunt nascuti intre a 38-a si a 42-a saptamana). Expertii, cred ca primele plansete sunt intr-o stransa legatura cu dezvoltarea fizica, mentionand ca, in anumite culturi, plansul ajunge la apogeu in aceeasi perioada dupa momentul conceperii, independent fata de momentul in care copilul este nascut. In cazul unui bebelus nascut prematur, in cea de-a 34-a saptamana de sarcina, acesta va plange cel mai mult cand va ajunge la varsta de 12 saptamani, in timp ce un bebelus nascut la termen, in jurul saptamanii a 40-a de sarcina, va plange cel mai mult in jurul varstei de 6 saptamani.

Fetele amuzante si sunetele sunt importante

Cand bebelusii imita expresiile faciale ale celor care au grija de ei, vor experimenta aceleasi emotii si ei. Acest lucru ii ajuta pe bebelusi sa isi construiasca intelegerea de baza in ceea ce priveste comunicarea emotionala si poate explica de ce parintii au tendinta de a face fete fericite sau triste exagerate spre cei mici, facandu-i mai usor sa imite.Vorbitul catre bebelusi este un raspuns instinctual pe care cercetatorii l-au gasit ca fiind vital in dezvoltarea acestora. Muzicalitatea tonului, exagerarile si structurile lente accentueaza componentele vitale de lingvistica, ajutand un bebelus sa inteleaga cuvintele.

Creierul bebelusului se dezvolta intr-un ritm foarte alert

La nastere, creierele oamenilor, maimutelor si neanderthalienilor sunt mult mai asemanatoare decat vor fi la maturitate. Dupa nastere, creierul uman se dezvolta repede, dublandu-si marimea, pentru a ajunge la 60 la suta din marimea adulta, in momentul in care parintii ii taie copilului prima bucata de tort aniversar. Pana la gradinita, creierul atinge marimea maxima, dar este posibil ca dezvoltarea sa nu se incheie pana cand copilul nu va ajunge in jurul varstei de 25 de ani. Chiar si atunci, creierul nu se opreste niciodata din schimbare, aceasta putand fi in mai bine sau in mai rau. Unii oameni de stiinta speculeaza ca schimbarile din creierul copilului oglindesc, la o scara rapida, schimbarile care au fost formate dupa eonii evolutiei.

Perceptia Felinar (vs. Lanterna)

Creierul copiilor are mult mai multe conexiuni neuronale decat cel al adultilor. De asemenea, acesta are si mai putini neurotransmitatori de inhibare. Ca urmare, cercetatorii au sugerat ca perceptia copilului asupra realitatii este mai difuza (a se citi: mai putin concentrata) decat a adultilor. Ei sunt vag constienti de aproape orice – o strategie rezonabila avand in vedere ca ei nu stiu inca ce este important. Putem aseamana perceptia copilului cu un felinar, imprastiind lumina in toata camera, in timp ce perceptia adultului este mai mult ca o lanterna, axata in mod constient pe lucruri specifice, ignorand detaliile de fundal. Pe masura ce bebelusii cresc, creierul lor trece printr-un proces de „modelare”, unde retelele neuronale iau o forma strategica si sunt perfectionate dupa experienta lor. Acest lucru ii ajuta sa faca ordine in lumea lor, dar, de asemenea, insa le face mai greu procesul de inovatie. Oamenii creativi si-au pastrat o anumita capacitate de a gandi ca un copil.

Ganguritul semnaleaza invatarea

In cadrul luminei felinarului lor, copiii se concentreaza, uneori, pentru un moment. Si cand o fac, de obicei scot si un sunet care sa transmita interesul. In special, ganguritul – silabele fara sens pe care copiii le scot – este “versiunea acustica a unei frunti incretite”, ceea ce le semnaleaza adultilor ca bebelusii sunt gata sa invete. Parintii ambitiosi poate vor fi cu urechile ciulite in asteptarea acestui semnal. Singurul lucru pe care il stim este ca daca vei vorbi cu bebelusul, acest lucru il va face sa fie mai destept, iar dialogul este cel mai bun, in cazul in care parintele raspunde in pauzele de vocalize ale unui sugar. De altfel, cuvantul “baby” (copil) poate rezulta din acest gangurit, ca in “cel care spune ba-ba-ba”.

Exista posibilitatea de a fi prea receptiv

Unii parinti duc aceste idei la extrem si se straduiesc sa intampine fiecare gangurit al copilului cu un sunet asemanator de raspuns. Dar cand copiii primesc reactii 100% din timp, se plictisesc si privesc in alta parte. Mai rau, “invatarea lor este foarte delicata”. Nu va dura mult pana la inevitabila prima data cand nu vor primi (parintii) reactia asteptata. Atunci cand actioneaza instinctual, parintii raspund la 50 – 60 la suta dintre vocalizele unui copil. In laborator, s-a constatat ca dezvoltarea limbajului poate fi accelerata atunci cand copiilor li se raspunde doar 80 la suta din timp. Dincolo de aceasta, totusi, invatarea intra in declin. De asemenea, in mod natural, parintii “ridica bariera ganguritului”, raspunzand mai putin la sunetele pe care le face copilul in repetate randuri (cum ar fi un “eh”), ci repetand cu entuziasm un nou sunet care e mai aproape de un cuvant (cum ar fi “da”). In acest fel, copilul incepe sa puna cap la cap statisticile de sunet ale limbii sale.

DVD-urile si casetele educationale sunt inutile

In timp ce de la nastere copiii pot plange cu intonatiile limbii materne, cercetarile recente subliniaza faptul ca raspunsurile sociale sunt fundamentale pentru capacitatea unui copil de a invata limba pe deplin. Copiii impart lumea in lucruri care le raspund, si lucruri care nu o fac. Iar lucrurile care nu o fac, nu ii ajuta in invatare. O inregistrare nu urmeaza indiciile copilului, motiv pentru care DVD-urile pentru copii s-au dovedit a fi ineficiente. Daca doresti sa-ti ajuti copilul sa fie inteligent, trebuie sa arunci cartonasele si filmuletele, si sa incepi sa te joci cu bebelusul tau.

Creierele lor pot fi suprasolicitate

Totusi, nevoia lor de interactiune umana nu inseamna ca trebuie sa fie gadiliti degeaba zi si noapte. Copiii au durate scurte de atentie, si pot fi foarte usor supra-stimulati. Asa ca, uneori, interactiunea de care au nevoie este pur si simplu aceea de a fi ajutati sa se calmeze. Acest lucru poate fi facut prin leganat, ajustarea luminii, sau infasarea in scutece a picioarele care se zbat si pe care copilul va trebui sa invete cum sa le controleze. Daca este capabil sa se calmeze si sa doarma, mai ales pe timpul noptii, poate spori dezvoltarea abilitatilor, cel putin pentru belelusii de 12 luni sau mai mari, sugereaza un studiu din 2010 din revista Child Development.

Draguti, dar surzi?

Bebelusii aud destul de greu, ceea ce poate constitui motivul pentru care propriul plans nu ii deranjeaza pe ei asa cum ne deranjeaza pe noi. Si, in general, copiii nu pot distinge vocile de zgomotul de fundal precum adultii. Deci, caile auditorii subdezvoltate explica de ce sugarii dorm linistiti in zonele aglomerate sau langa un aspirator pornit– si de ce nu raspunde la suntele jucariilor. Din acelasi motiv, avand in mod constant muzica sau televizorul deschis in fundal, copiii disting mai greu vocile din jurul lor. (Copiii nu pot invata sa vorbeasca de la TV sau radio) Desi, deseori, copiii iubesc muzica, muzica sa fie o activitate punctuala, si nu un zgomot de fundal.

Au nevoie de mai mult decat mama si tata

In timp ce oamenii de stiinta se concentreaza, de obicei, pe relatia copil – parinte, studii generale au aratat ca intr-adevar este nevoie de o comunitate. Conform acestor studii din 1995, copiii par sa se simta cel mai bine cand au in jurul lor cel putin trei adulti care spun “Hei copile, te-am prins”. Cercetatori precum Sarah Hrdy, autoare a cartii Mothers and Others, sustine ca a petrece timpul cu un ingrijitor non-parental – un bunic, un profesor de zi, un prieten de familie, o matusa iubitoare – ajuta copilul sa citeasca diferite expresii faciale si sa isi dezvolte abilitatea de a intelege perspectivele celorlalti. Bebelusii folosesc procese mentale adulte pentru a descifra emotiile altora, pe la varsta de 7 luni, sustin cercetarile.